Info - XI

Capitolul de recapitulare reia conceptele fundamentale despre vectori și matrici, evidențiind modul de declarare, parcurgere și prelucrare a acestora. Sunt prezentate exemple simple de algoritmi pentru operații de bază, utile ca fundament pentru teme mai avansate. 

Capitolul despre vectori de frecvență prezintă metoda de numărare a aparițiilor elementelor prin folosirea unui tablou auxiliar. Se arată cum se declară și se inițializează vectorul, cum se parcurg datele și se actualizează frecvențele. Exemplele includ șiruri de numere sau caractere, fiind utile pentru identificarea valorilor cele mai frecvente sau pentru compararea colecțiilor de date. 

Capitolul despre șiruri de caractere prezintă modul de reprezentare a textelor sub forma unui tablou de tip char, terminat cu caracterul nul '\0'. Se explică declararea și inițializarea șirurilor, modalitățile de citire și parcurgere, precum și accesul la elementele individuale. Sunt oferite exemple de funcții uzuale din biblioteca <cstring>, utile pentru copiere, concatenare, comparare sau căutare în texte. 

Capitolul despre pointeri la caractere prezintă modul de lucru cu adresele elementelor unui șir de tip char. Un pointer char* poate fi folosit pentru a parcurge șirul prin incrementare, accesând caracterele succesiv până la '\0'. Se explică diferența dintre numele șirului și un pointer explicit, precum și posibilitatea de a calcula distanța dintre doi pointeri din același text. Sunt oferite exemple practice de acces direct la caractere și de folosire a funcțiilor din <cstring> (strchr, strstr, strtok) care returnează pointeri.

Fișierele text în C++ sunt folosite pentru a stoca și prelucra date în afara memoriei programului, permițând salvarea informațiilor chiar și după închiderea aplicației. Ele pot fi citite și scrise ușor, conținând date în format lizibil (numere, caractere, cuvinte). Sunt utile pentru lucrul cu volume mari de date, salvarea rezultatelor unor calcule, configurări sau schimb de informații între programe. 

Subprogramele sunt fragmente de cod independente, care pot fi apelate din programul principal sau din alte subprograme. Ele au rolul de a împărți un program mare în părți mai mici și mai ușor de înțeles. Prin folosirea lor, codul devine mai organizat, mai clar și mai ușor de reutilizat. Există două tipuri principale: funcții (care returnează o valoare) și proceduri (care nu returnează valoare). În practică, subprogramele sunt folosite pentru a rezolva sarcini repetitive sau complexe printr-o singură apelare.